Joacă veche, jocuri noi!

Discutam într-un grup mai pestriţ -eram la o nuntă- despre jocurile copilăriei. Un tip ceva mai tinerel se minuna tare şi nu prea pricepea cum de eram în stare să mă joc o zi întreagă cu un cerc metalic pe care-l alergam de mama focului cu un băţ pentru a se rostogoli unde doream. Ba chiar inventasem un „dirijor“ dintr-o sârmă mai groscioară, în forma cifrei 4 la un capăt,  cu un mâner mai lung de ţinut în mână  pentru a conduce cercul mai uşor prin colbul uliţei noastre sau pe caldarâmul proaspăt aşternut în strada principală. Mai tânărul interlocutor s-a pronunţat la un moment dat că era un joc stupid, că eram idioţi cei ce practicam o asemenea joacă.Cum să alergi ca tâmpitu’ după un covrig de fier?  L-am iertat atunci zicându-mi c-o fi luat la aperitiv ceva mai multă tărie…

Azi aud şi citesc că s-a inventat un joc nou pe telefon. Vânătoare de pokemoni! Care joc beneficiind de aplicaţiile tehnicii de vârf (GPS, camere video) a creeat o adevărată isterie în rândurile tinerilor. Şi nu numai ale lor. Nu am tabletă şi nici telefon performant, deci nu cunosc jocul. Da’ nici nu sunt curios, mai ales că am citit că e periculos! Nu, nu mă refer la dependenţa pe care sigur o dă, ci la faptul că au fost accidente de circulaţie din cauza febrei vânătorii de pokemoni, o femeie a rămas blocată-ntr-un copac dintr-un cimitir căutând un pokemon rar, un tânăr a fost împuşcat de proprietarul unei case că nu ştia cine-i intrusul care vâna pokemoni în locuinţa lui…Nu zic că-i un joc stupid, că sunt idioţi cei ce-l practică, nici tâmpiţi. Da’ parcă mi-e dor de cercul meu şi de fuga ce-o trăgeam după el ca să-l conduc eu pe unde doream, nu să mă conducă el pe mine.

N.B.: Sunt tare curios cine din familie o să încerce aplicaţia. Până acum nimeni! Oare ce „jocuri“ se vor mai inventa peste câţiva ani, când veţi fi voi mai mărişori, nepoţii mei?

Anunțuri