Mariilor mele

Sunt un om fericit! Acum 37 de ani am cunoscut o fată. O fată înaltă, subţirică, cu părul lung şaten, ochi verzi şi cu degetele palmelor foarte subţiri, îmbrăcată cu o helancă albă şi pantaloni largi mov-indigo! Această imagine o am şi acum în faţa ochilor ca fiind prima impresie vizuală a celei care după doi ani mi-a devenit soţie şi mai apoi mama celor două fetiţe pe care mi le-a dăruit cu drag. Am trecut umăr lângă umăr prin toate etapele unei căsnicii, uneori mai uşor, alteori mai greu dar totdeauna împreună. Şi pentru că nu i-am mai scris de mult un bileţel, o scrisoare sau o telegramă, o fac acum, aici: Mulţumesc draga mea Maria pentru tot ce mi-ai oferit! Ştiu că ţi-am spus şi azi-dimineaţă când ai deschis ochii, dar vreau să o fac şi aici în gura mare ca acum 35 de ani în plină stradă, în Iaşi: Te iubesc, Maria mea! Mulţumesc Domnului că te-a scos în calea mea! La mulţi ani! 

Fetiţa noastră cea mică poartă numele Maria-Andreea! Este alintata mea căreia îi mulţumesc pentru darul ce mi l-a făcut: Călin-Ioan, nepoţelul meu drag care acum face primii paşi. La mulţi ani fata mea!

Nepoţica noastră, Ilinca este fata mică a fiicei noastre, cea mare. Un îngeraş blond, cârlionţat şi mereu cu zâmbetul pe buze. Săptămâna trecută mi-a zis prima dată: tataie! Are un an şi o iubesc mult. La mulţi ani Ilinca-Maria!

Mai am un nepoţel care trebuie musai amintit: Filip-Nicolae, răsfăţatu’ lu’ tataie!

La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de astăzi! 

 

Anunțuri