Mariilor mele

Sunt un om fericit! Acum 37 de ani am cunoscut o fată. O fată înaltă, subţirică, cu părul lung şaten, ochi verzi şi cu degetele palmelor foarte subţiri, îmbrăcată cu o helancă albă şi pantaloni largi mov-indigo! Această imagine o am şi acum în faţa ochilor ca fiind prima impresie vizuală a celei care după doi ani mi-a devenit soţie şi mai apoi mama celor două fetiţe pe care mi le-a dăruit cu drag. Am trecut umăr lângă umăr prin toate etapele unei căsnicii, uneori mai uşor, alteori mai greu dar totdeauna împreună. Şi pentru că nu i-am mai scris de mult un bileţel, o scrisoare sau o telegramă, o fac acum, aici: Mulţumesc draga mea Maria pentru tot ce mi-ai oferit! Ştiu că ţi-am spus şi azi-dimineaţă când ai deschis ochii, dar vreau să o fac şi aici în gura mare ca acum 35 de ani în plină stradă, în Iaşi: Te iubesc, Maria mea! Mulţumesc Domnului că te-a scos în calea mea! La mulţi ani! 

Fetiţa noastră cea mică poartă numele Maria-Andreea! Este alintata mea căreia îi mulţumesc pentru darul ce mi l-a făcut: Călin-Ioan, nepoţelul meu drag care acum face primii paşi. La mulţi ani fata mea!

Nepoţica noastră, Ilinca este fata mică a fiicei noastre, cea mare. Un îngeraş blond, cârlionţat şi mereu cu zâmbetul pe buze. Săptămâna trecută mi-a zis prima dată: tataie! Are un an şi o iubesc mult. La mulţi ani Ilinca-Maria!

Mai am un nepoţel care trebuie musai amintit: Filip-Nicolae, răsfăţatu’ lu’ tataie!

La mulţi ani tuturor sărbătoriţilor de astăzi! 

 

Publicitate

CÂND PLOUĂ

A plouat zilele astea binişor. Bucuria ţăranului dar şi a altora.

A naturii. Şi a lui Bebe Chiribaşa. Cine-i Bebe? Bebe-i inginerul-şef de la CAP. Agronom prin formaţie şi iubitor al naturii prin vocaţie. Meseriaş până-n măduva oaselor. Nemembru de partid. Chiar îi persiflează pe membrii PCR. Dar iubeşte ploaia! Atât de mult o iubeşte că tot timpul cât apa curge din cer se bucură enorm. Dacă plouă două, trei zile sau o săptămână, Bebe umblă numai beat. Si la femei. Nu contează că-i româncă, ţigancă, tânără ori mai trecută. Şi-i place tovărăşia colegilor de muncă, a celor care trudesc lângă el pentru zmulgerea roadelor pământului. Băi Victore, zice, hai mă să ne bucurăm că plouă!  Ăsta-i aurul nostru mă, Dumnezeu vede dacă ne bucurăm sau nu!  Şi cum v-am spus, el se bucură!

-Hai Loţi-baci, mai dă un cofer cu vin şi plec pentru că mă aşteaptă Jorj la căruţă!  Nu v-am spus: Bebe are căruţă cu vizitiu angajat! Nu merge ARO pe unde-l poartă Jorj pe Bebe. Nici n-ar putea mai ales când plouă. Deja s-a urcat cu Dacia în pom mai deunăzi, unde ar urca un ARO?   Am băut câte un cofer de vin de fiecare şi Bebe e pilit. A venit abţiguit deja, plouă de dimineaţă şi nu sunt semne că s-ar opri.Nici el, nici ploaia. Mai bem cîte un pahar şi hai să-l duc pe Bebe la căruţă. Strig la Jorj să vină şi el. Bebe are 1,95 şi 110 kile, cum să-l duc singur cu cele 75 de kile ale mele? Loţi a adormit cu capu’ pe masă, nu-i de ajutor. Taman când ieşim pe poartă clătinându-ne prin ploaia mocănească, lăngă podeţ opreşte-n scrâşnet de roţi un ARO alb. În el se află secretara cu propaganda de la judeţ care răspunde chipurile de bunul mers al campaniei agricole din comuna noastră. Îl ştie pe Bebe ca pe-un cal breaz, mai ales dragul lui pentru femei. Ea e cam trecută, are peste 50 de ani dar se vopseşte şi sulemeneşte de zici că ar pleca la nuntă zi de zi.  Mai are şi cârlig la el zgripţuroaica, de, bărbatul ei a trecut de 65, Bebe are doar 35! Beleaua e că Bebe ştie asta da’ nu vrea să o fericească!

-Ce faceţi in miezul zilei, beţivilor, vă potoliţi setea? Nu-i deajuns că plouă şi suntem în întârziere cu campania de semănat? zice ea fără a se bucura deloc că ne vede.

Nu se bucură nici că plouă, acritura dracului! zic în gând.

–Da’ tu ce faci scumpete, ai venit să ne ţii companie? Ştiu că vrei da’ io nu vreau, na, să vedem ce faci?! zise Bebe. Şi-i mai zise ceva  pe şleau, aşa fel încât roşi cucoana ca un rac fiert, cu tot fardul ei, aplicat in straturi groase. Şoferul demară in trombă iar Bebe s-a urcat singur şi mândru în căruţă. Hai Jorj, că până mâine nu stă ploaia! Mergem în Dobreana, la…da’ n-am mai auzit la cine că deja Jorj îndemnase caii la drum.

Eu am rămas privind în urma căruţii care-l purta in legănatul ei pe cel care m-a învăţat să fac planuri anuale de producţie cu două zecimale. De sus Dumnezeu cernea fin ploaia pentru bucuria noastră.

De la asta i s-a tras lu’ Bebe. În nici două luni a fost mutat disciplinar la o fermă legumicolă din lunca Siretului. Ce era dacă i-o trăgea şi activistei o dată?

Când plouă mi-aduc aminte de Bebe. Era in anul 1986!

 

 

 

TEST de PROBĂ

Astăzi încerc un domeniu la care sunt afon. Dacă nu-mi iese o să apelez la un specialist. Vă rog să nu vă supăraţi pe un biet novice in ale calculatorului. Am totuşi 58 ani şi nu am făcut nici o oră de informatică, nici un curs de descifrare a tainelor acestuia! Dacă  va merge am să încerc şi mai mult: să scriu câteva lucruri, fapte, evenimente, amintiri şi întâmplări pe care le-am trăit şi care doresc să rămână scrise pentru a fi citite de nepoţii mei (sper că se va mai citi atunci când vor fi ei mari-de nu se va inventa o alta metodă de cunoaştere). Cunoscătorii limbii române şi mai ales a gramaticii acesteia sunt bineveniţi cu corectările lor la greşelile ce le voi face de-a lungul scrierilor pentru că o să fac şi din acestea. Acestea fiind zise, să începem. Doamne ajută!